Splendoare in Iarba

"Though nothing can bring back the hour

Of splendour in the grass,

of glory in the flower,

We will grieve not, rather find

Strength in what remains behind;"

--

"Desi nimic nu poate aduce înapoi ora
splendorii în iarba, a gloriei în floare,
nu vom plânge, ci vom gasi
putere în ce-a ramas în urma."

--

Celebrele versuri de mai sus fac parte din a zecea strofa a "Odei despre Imortalitate si Amintiri din Copilarie", cunoscuta si sub numele de Marea Oda sau Oda asupra Nemuririi, scrisa de poetul romantic britainc William Wordsworth (1770-1850) intre între anii 1803-1806. Oda are 11 strofe dintre care primele patru dezbat ingrijorarea poetului fata de om care a pierdut legatura cu divinitatea, urmatoarele patru strofe descriu cum avansarea in virsta determina ca omul sa piarda contactul divin, iar in ultimele trei isi exprima speranta ca acesta isi va recapata memoria divina care il va ajuta sa aibe empatie fata de semenii lui.
Wordsworth a crezut în pre-existenta sufletului. El a avut convingerea ca, spre deosebire de adulti, copiii au capacitatea de a intelege si comunica cu divinitatea impartasind tristetea ca odata cu maturizarea ei isi pierd inocenta, devin mai  "laici" si prin aceasta isi pierd si viziunea divina a lumii.
In aceasta oda, poetul combină panteismul, spiritualitatea și filozofia

vietii  noastre tranzitorii, nostalgia tineretii dar si optimimul asupra imbatranirii. Cu mult înainte de poetii francezi Charles Baudelaire și Arthur Rimbaud, Wordsworth a căutat și a descoperit sensul și direcția vietii.